Dorului Meu

Dorului meu ȋnsetat dau aripi de vis,
Ȋmbătat mă asemăn Zeilor mei creatori,
Pe urmele tale ȋn van mă clatin de-abis.
Să mă’ntorc la ce, la cine din cer?
O, Iubire! a mea pe vecie,
Lacrima vie s-a stins ȋn eter.
Nu te mai văd pe Pămȃnt,
Ȋn abisuri de stele te cȃnt.
Ȋn mine te ‘nalţ ȋn celeste tării,
De-colo te-ador cuvȃnt ne’nţeles,
Eşti chemarea mea cea din urmă,
Te-aştept pe Pămȃnt iar să vii,
Ȋn vesnica umbră, a Ta, aşezȃndu-mă.

Iaşi, la 27.10.2017, Virgil Beceru



Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Security Code * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.

error: Content is protected !!